Duminică, 16 septembrie 2007 a. c., la Cernăuţi, în clădirea Filarmonicii, Comunitatea Românească din Ucraina a sărbătorit apartenenţa sa la românism. La această sărbătoare au participat aproximativ 1000 de români din Nordul Bucovinei, şi nu numai, sărbătoare organizată sub egida Societăţii pentru Cultura Românească “ Mihai Eminescu” din Cernăuţi, ce îl are drept preşedinte pe poetul Arcadie Opaiţ.
Greu de spus în câteva fraze simţămintele, gândurile, speranţele, deziluziile care mi-au încercat sufletul în cele două zile cât am stat în fostul oraş românesc, Cernăuţi. Au fost prezenţi liderii celor douăzeci şi patru de organizaţii şi societăţi culturale ale românilor din Ucraina (Doamne, cât de multe! ), printre care notăm: “Golgota”, “Arboroasa”, “Tricolorul”, “Aron Pumnul” etc. Pe vasta scenă a Filarmonicii din Cemăuţi s-au citit mesaje de salut din partea autorităţilor de stat centrale şi regionale, din care s-a înţeles cât de mult sunt preocupaţi guvernanţii de la Kiev şi Cernăuţi de soarta românilor din Ucraina! ! Doar că, cele spuse de reprezentanţii Puterii de la Kiev au fost contrazise făţiş de luările de cuvânt ale unor lideri ai românilor din Nordul Bucovinei. Toţi vorbitorii au subliniat apăsat, la unison, un fapt: supravieţuirea minorităţii româneşti din Ucraina, rezistenţa sa la ucrainizarea forţată este posibilă doar prin păstrarea limbii române în cadrul şcolilor cu predare în limba română. Prin şcoli româneşti, cât şi prin cărţi româneşti. Ambele aflate în grea suferinţă. Doi dintre vorbitori, poetul Vasile Tarâţeanu, precum şi istoricul Dumitru Covalciuc, au spus-o răspicat: românii din Ucraina sunt în pericol de deznaţionalizare; şcolile li se împuţinează (de la 150, cu predare în limba română pe timpul U. R. S. S., acum mai sunt doar 80); elevii nu au acces la clasicii culturii române, la Cernăuţi nu există nicio librărie românească, dar se trage nădejde că, poate, poate, în cadrul unei librării ucrainene se va accepta un raft de carte românească. Învăţământ superior limba română nu există, iar raioanele cu majoritate românească (Herţa, Noua Suliţă, Storojineţ) există indicatoare de localităţi doar în limba ucraineană. Am înţeles bine amărăciunea, revolta celor două conştiinţe româneşti, iar asistenţa le-a primit cuvintele cu aplauze îndelungi.
Mai mult decât atât, poetul Vasile Tarâţeanu, cât şi cărturarul Dumitru Covalciuc au afirmat-o fără echivoc: dacă nu se acţionează urgent în direcţia edificării conştiinţei naţionale, prin cultură, nu peste mult timp o sărbătoare a limbii române, la Cernăuţi, va fi doar amintire.
În rest, toate bune şi frumoase: pe scenă s-au citit poezii, s-a dansat. Iar Arcadie Opaiţ a fost un moderator desăvârşit, facilitând accesul la microfon oricui a avut ceva de spus. Doar că puţini au avut de spus lucruri importante; nu cântând “ Luna” şi “ Amore”, nu doar vorbind despre limba “ maternă” (nu româna), nu tropotind pe scenă în costume populare, nu doar ţinând alocuţiuni incisive despre aceiaşi limbă maternă îşi pot consolida, dezvolta identitatea naţională românii din Ucraina, ci prin acţiuni concrete, imediate. Iar aceste acţiuni sunt posibile doar dacă unii lideri ai românilor din Ucraina îşi împuţinează orgoliile în beneficiul unităţii. În acest sens au vorbit Arcadie Opaiţ, Vasile Tărâteanu şi Dumnitru Covalciuc; proverbul vechi cum că nu încap mai multe săbii în aceeaşi teacă trebuie depăşit, ignorat, uitat. Românii din Ucraina au nevoie, o nevoie disperată, de o elită culturală (politică) unită. Deoarece toţi au acelaşi obiectiv, toţi sunt carismatici, toţi iubesc neamul din care s-au născut. Ei bine, de dragul neamului lor, de cauza sa, trebuie să se aşeze la masă, să discute, să se înţeleagă spre a vedea, vorba lui Lenin: “ Ce-i de făcut?” Pentru că de făcut. sunt multe... Adică, în absenţa unităţii în faptă şi gând, se va cânta, în continuare, “ Aşa-i Românul!! ”, vom aplauda pe oricine ne spune vorbe frumoase, ne vom gudura cuminţi pe lângă stăpâni, uitând că, în Nordul Bucovinei, românii se afla la ei acasă, iar drepturile lor, tocmai din aceasta cauză, sunt mari şi sfinte.
Desigur, Sărbătoarea Limbii Române de la Cernăuţi a fost onorată de prezenţa Consulului General al României, d-l. Romeo Săndulescu, ale cărui cuvinte i-a îmbărbătat pe cei prezenţi...
O cauză aşa de importantă, cum este păstrarea identităţii naţionale la românii din toata Ucraina, o cauză aşa de nobilă, poate fi apărată şi cu ajutorul statului român. Căci dezinteresul aceluiaşi stat faţă de românii din afara graniţelor ţării, din ultimii optsprezece ani, a marcat negativ destinele a milioane de români.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu