De câteva luni bune lumea este cu ochii pe Caucaz, acolo unde Rusia „democratică” dovedeşte, încă odată, lumii, cât preţ pune pe libertatea unui popor. Ceea ce părea pentru toţi o imposibilitate, confruntarea dintre ruşi şi micul popor cecen se produce, azi, sub privirile noastre stupefiate.
D. Dudaev şi luptătorii săi îi ţin pe ruşi în şah, provocându-le pierderi considerabile, rănindu-le orgoliul de mare putere. Cecenii sunt un popor străvechi pe care Rusia ţaristă îl va cuceri greu şi cu mari sacrificii în sec. XIX. Atunci pe ceceni i-a condus un alt erou naţional - Hagi Murad, astăzi - D. Dudaev. Ruşii rezolvă o problemă internă a lor (!!!), folosind elicoptere de asalt, tancuri şi tunuri împotriva populaţiei civile. Comunicatele ruseşti vorbesc cu cinism despre bande înarmate ilegale acolo unde-i vorba despre un întreg popor care-şi apără existenţa, libertatea. Ruşii dovedesc încă o dată că, indifferent de timp şi spaţiu, rămân ceea ce au fost din totdeauna: agresivi, cruzi, barbari.
Lumea întreagă admiră pe Dudaev, care este un ultim erou al secolului XX. Lumea toată admiră şi respectă micul dar eroicul popor cecen.
Aşa că doar din oportunism politic mai marii lumii vorbesc de problema cecenă ca de una internă a Rusiei. Iar ţarul Boris Elţîn întronează ordinea cu tancurile aşa cun sunt obişnuiţi ruşii să o facă. Metodele folosite de ei au atras oprobriul lumii civilizate. Nu se poate ca, în prag de mileniu III, lumea să accepte exterminarea unui popor care doreşte doar să fie liber. Ruşii în Cecenia înfăptuiesc un genocid care se adaugă celor din trecut (tătari, ucrainieni, polonezi, români etc).
Agresivitatea şi duritatea folosite de ruşi pentru a-i îngenunchia pe ceceni dovedesc că nimic din natura acestei puteri nu s-a schimbat, ea rămânând aceeaşi putere imperialistă ce calcă în picioare orice principiu al dreptăţii, al libertăţii. Exemplul dat de Dudaev şi poporul cecen este măreţ. Cauza pe care o apără e nobilă.
Încercaţi o clipă să-l comparaţi pe Mircea Snegur cu Djohar Dudaev! Dudaev luptă disperat, înverşunat, pentru libertatea poporului său. Mircea Snegur afirmă că nu e român, ci moldovean, că vorbeşte limba moldovenească şi nu româna, că laptele pe care l-a supt la sânul mamei lui e moldovenesc, iar nu românesc. Prin susţinerea acestei aberaţii Mircea Snegur reactualizează teoria unui istoric sovietic din anii '70, A. Lazarev.
Astfel, Mircea Snegur comite o blasfemie, îşi trădează neamul care l-a născut şi slujeşte cauza Moscovei, interesele ruseşti. Dudaev a fost general sovietic, dar, când situaţia politică a permis-o, a aplicat principiul dominoului.
Şi Mircea Snegur a fost activist de partid bolşevic, dar astăzi tot comunist a rămas, chiar dacă-şi zice prezident peste o provincie istorică românească. Şi aşa de bun prezident patriot este încât la reuniuni internaţionale vorbeşte în limba rusă şi nu în limba română pe care a învăţat-o în ograda părintească.
Dudaev e tipul eroului antic ce-şi pune viaţa mai prejos decât libertatea poporului său. Snegur pune mai presus de orice funcţia, cariera şi nu interesele fundamentale ale naţiunii din care face totuşi parte.
Dudaev este un Skanderberg al sfârşitului de mileniu, Snegur este o lichea oportunistă, o iudă vândută Moscovei. Dudaev nu acceptă nici un compromis cu cei care-i extermină poporul, Snegur contribuie decisiv la înstrăinarea de pământuri româneşti! Dudaev urmează pilda strămoşilor săi întru eroism, Snegur mai are obrăznicia de a invoca numele marelui Ştefan. Dudaev conduce războiul de independenţă al cecenilor, Snegur a integrat cu bună ştiinţă Basarabia în imperiul rus (căci ce altceva este C. S. I.?).
Aşa că exemplul cecen, comparat cu ruşinea pe care ne-o provoacă Iuda de la Chişinău, ne întristează, ne umileşte. Posteritatea îl va aşeza pe acest ipochimen acolo unde-i locul - printre trădători.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu